Cea mai bună ancoră.

Următoarea poveste nu este pentru tine. Nu ai de ce să citești următoarele rânduri, nu există motive pertinente pentru care ai face asta. Sunt sigur că probabil ai să înțelegi la un moment dat ce am vrut să spun. Nu e vorba de înțelegere, mesaj, intenție sau scop, următoarele rânduri sunt pentru mine și pentru ce s-a întâmplat în ultima vreme, nu pentru tine. Și nu am să încep să povestesc anumite întâmplări ce tocmai au avut loc sau anumite gânduri și filme pe care tocmai le-am avut. Nu vreau să fie genul acela de articol la care fetele mici să pună inimioară și pe care fetele mari să-l distribuie mai departe considerând că fac parte și ele din povestea mea. Nu vreau să ajung un mic R.F.C. Eu am alt scop. Probabil în ultima perioadă m-am concentrat mai mult pe sentimente decât pe emoții, deși am creat aproape de fiecare dată o legătură potrivită și bine explicată între acești doi termeni. Nu vreau să te topești când citești rândurile mele și să consideri că eu scriu despre tine. Nu înțelege greșit, aș scrie despre tine și probabil într-o zi am să fac asta, dar momentan nu este cazul. Dacă ar fi să scriu acum ceva despre tine sau despre voi, probabil articolul meu ar avea titlul: „Nu ai înțeles nimic din ce am scris eu până acum”. Scriu pentru că vreau să explic anumite comportamente, gesturi și tipare pe care noi ca oameni le avem. Nu pentru a monta un năvod, deși ideea pare inițial interesantă. Dacă totuși te-ai încăpățânat și ai citit până aici (lucru care probabil s-a întâmplat) mai ai o șansă să înțelegi că următoarele rânduri nu sunt cu dedicație sentimentală, ele doar încearcă să explice cum funcționează anumite lucruri. 

Am povestit de multe ori pe la traininguri despre ancore și cum funcționează ele. Practic fiecare întâmplare, acțiune, trăire, rămâne stocată undeva în mintea noastră. Uneori o accesăm ușor, alteori foarte greu, depinde foarte mult de mediul nostru înconjurător. Orice întâmplare, acțiune, trăire, primește un element extern pe post de ancoră. Acest element ne ajută să retrăim pentru un moment foarte scurt întâmplarea respectivă. Ca să înțelegi mai bine am să dau un exemplu: Am locuit patru ani în Iași, am foarte multe amintiri acolo și foarte multe cunoștințe. De cele mai multe ori ajung în Iași și sunt pe fugă, stau puțin timp și apuc să mă văd cu puțini oameni. Astfel mintea mea nu este foarte odihnită, este mai mult agitată, adică sunt foarte puține ancore care se activează când ajung în Iași, de obicei cele puternice, care au avut impact. Astăzi însă am fost super relaxat și odihnit, cu mintea limpede. Atât de chill încât am mers pe jos din cartierul Dacia până pe bulevardul Ștefan Cel Mare. În plimbarea mea liniștită și relaxantă mi-am dat seama cât de vulnerabil sunt. Prin fiecare loc pe unde am trecut, am retrăit un anumit moment, pozitiv sau negativ. Aproape de fiecare dată când am fost în Iași am trecut prin Dacia și Alexandru și abia acum mi-am amintit că în vara anului 2011 am avut primul meu job în Iași, în care mergeam la pas prin Dacia și Alexandru și împărțeam materiale promoționale la ușile oamenilor. Iar în ultima mea zi am mers pe jos prin ploaie din Alexandru până în Tudor Vladimirescu, fără bani și înfometat. Uitasem complet această întâmplare, nu pentru că nu a avut un impact emoțional semnificativ asupra mea și pentru că am vrut eu sa o uit, ci pur și simplu mintea mea nu a avut timp să activeze această ancora, care era definită de forma blocurilor și numărul de etaje pe care le urcam zilnic. Această întâmplare a fost ușor de înțeles, mi-am amintit un lucru despre care nu am mai vorbit de foarte mulți ani, pentru că eram relaxat și chill. Dar apoi am ajuns la alte ancore, care de această dată erau legate de întâmplări pe care mi-am propus să le uit, m-am chinuit să le ascund și mi-am impus să nu mai vorbesc despre ele vreodată. Să ne facem înțeleși, reușesc de cele mai multe ori să uit anumite întâmplări care ar putea să fie dăunătoare din punct de vedere psihic, le ascund foarte bine și găsesc un mod prin care ancorele să nu se activeze. Cum? Ai să înțelegi imediat dacă ești atent/atentă. Am câteva amintiri cu o persoană pe care mi le-am reprimat total, sau cel puțin așa am crezut. Teoretic uităm anumite lucruri sau anumite întâmplări. Practic nimic nu dispare din creierul nostru. Sau cel puțin așa cred eu. Sunt de părere că poți să-ți amintești orice, dacă partea conștientă a funcționat în acel moment și dacă există un stimul conectat la lucrul respectiv. Să revenim însă, am ajuns în locul în care ne-am întâlnit prima dată, nu trec pe acolo niciodată când merg în Iași, nu am de ce să trec pe acolo, dar de data aceasta am făcut acest lucru. Imediat cum am ajuns în acel perimetru, mi-am dat seama unde am ajuns și ce urmează să se întâmple. S-a activat sărăcia aia de ancoră și am retrăit momentul. Ancora de această dată era o canapea pe care am stat câteva ore. Mi-am dat seama că nu e ok ce se întâmplă, am început să mă gândesc la altceva și am mers mai departe. Acesta este metoda soft prin care scapi de o amintire neplăcută pe care o ancoră ți-o activează. Dacă amintirea este puternică, această metodă nu funcționează. Astfel este indicat pentru amintirile neplăcute sau deranjante, care au un impact emoțional puternic, să ne construim o contra-ancoră. Contra-ancora este o amintire pozitivă, puternică, construită pe un vibe bun, care ne ajută să ieșim din starea tristă în care ne conduce ancora inițială. La mine a funcționat metoda soft, m-am gândit la altceva și am mers mai departe. Doar că s-a întâmplat un lucru ciudat imediat. Am fost surprins de ceea ce creierul meu a putut să construiască. Momentul pe care tocmai l-am retrăit s-au transformat într-un film. Tocmai am văzut persoana respectivă în fața mea, s-a uitat la mine, a venit spre mine, m-a sărutat puternic și apoi ne-am pus la povestit. Moment în care eul meu interior s-a trezit și a avut o reacție de genul: „Ce puii mei faci? Ce cauți acolo?”. Teoretic am avut o discuție interioară despre ceea ce tocmai mi-am imaginat. Practic am fost nebun pentru câteva minute. Deci ancora mea inițială, nu doar m-a făcut să retrăiesc un moment de care eu nu voiam să mai știu, a reușit performanța de a construi un moment care nu a avut loc, a inventat o continuare, a făcut un film. Lucru care m-a bulversat pe moment pentru că nu am înțeles ce se întâmplă. Poate ți s-a întâmplat vreodată să mergi pe stradă și să-ți imaginezi că urmează să te vezi cu cineva. Acest lucru e normal uneori, pentru că-l faci voit și conștient. L-a mine s-a întâmplat inconștient, am fost lucrat pe la spate. Într-o situație de genul, e mai greu să treci peste doar prin a te gândi la altceva. A trebuit să-mi construiesc o contra-ancora puternică pe moment, pentru a scăpa de tot. Lucru destul de greu de realizat pentru că eram relaxat și vulnerabil. Mi-am amintit astfel prin ce am trecut când am fost ultima dată luat cu SMURD și dus la spital. Am știut că e singurul moment care-mi va lua gândul de la orice, pentru că a avut un impact puternic asupra mea. Nu am povestit nimănui ce am simțit cu adevărat în acele momente, cel puțin nu toată povestea și nici nu am să fac asta prea curând. Ceea ce pot să spun însă este faptul că m-a trecut printr-un moment maxim de frică, tristețe și fericire în același timp. E o contra-ancora universală pentru mine. Am folosit-o pentru prima dată și a funcționat foarte bine. A fost practic punctul culminant al zilei. Următoarele ancore care au apărut în calea mea au fost ușor de  înfrânt. 

Creierul nostru ne poate surprinde foarte ușor când este odihnit și relaxat. Am accesat astăzi foarte multe amintiri și gânduri, nu aveam în plan acest lucru și nu mi-am imaginat că o să fie atât de ușor să fac asta. Am știut cum să reacționez, cum să trec peste și cel mai important, cum să nu mă intristez. Poate suntem mai vulnerabili când suntem odihniți și relaxați, dar cu siguranță suntem și mult mai puternici și competenți. 

Urmează un training pe partea de Motivare și Încredere, stai pe fază:)

Anunțuri

Sezonul 1, Episodul 2

Tu, care citești, ai simțit vreodată că-ți sare inima din piept când o/îl vezi? Ai tremurat vreodată în interior? Să simți că rămâi ușor fără aer sau că fluturii din stomac tocmai au început o paradă? Mai concret, ai avut parte vreodată de un moment foarte scurt de iubire, pe care apoi să nu poți să ți-l explici sau să înțelegi ce s-a întâmplat? 

Am avut două momente în care am găsit-o pe Maitreyi, a mea, nu a lui Allan. Trebuie să recunosc faptul că nu-mi amintesc toată povestea din carte, doar esențialul. Câteva momente au rămas foarte active la nivel de inconștient, astfel încât am făcut de doua ori legătura dintre scenele din carte și ce mi s-a întâmplat mie în realitate. Cea mai tare fază a fost când am stat cu ea la masă și a început ușor să-și aproprie picioarele de ale mele. Am revăzut aceea scena celebră din capodopera lui Eliade, doar că actorul principal eram eu.

Am ținut să fac această legătură, între ce mi s-a întâmplat mie și ce se întâmplă în carte, pentru a se înțelege mai bine cum m-am simțit eu. De câteva ori am pățit să nu pot să explic ce s-a întâmplat. De cele mai multe ori în astfel de situații, ambele părți sunt introvertite, nu are loc o discuție, nu există subtilități și nu există episodul doi. Se oprește serialul brusc. Îți dai seama dacă are loc un astfel de moment doar prin non-verbal. O mângâiere ușoară pe mâna, subtilă și scurtă, o îmbrățișare strânsă și lungă la plecare, un pupic pe obraz dar totuși foarte aproapiat de buze, sau o privire pătrunzătoare care-ți spune foarte multe și nimic în același timp. Astfel de gesturi, uneori normale, devin foarte puternice în acel moment. Efectiv se oprește timpul când te atinge, simți o furnicătură când te mângâie, primești dragoste când te strânge în brațe și te face să zâmbești puternic când te privește. 

Trebuie să recunosc că nu am înțeles nimic din prima experiență. M-ai strâns în brațe puternic, m-ai pupat de trei ori pe obraz, am simțit că urmează un sărut, dar pasul era prea mare, după care m-ai strâns iar tare în brațe și ai plecat. Am întrebat „De ce?”, dar răspunsul nu a venit. Mi-a trebui mult timp să-mi dau seama ce s-au întâmplat și deși a fost un moment puternic și important în care am simțit că ai nevoie de dragoste și de căldură sufletească, am trecut peste. Nu pentru că așa am vrut, ci pentru că așa a hotărât regizorul.

Diferența dintre prima experiență și ultima este uriașă. Persoanele sunt diferite, inclusiv eu, iar contextul este mult mai bine definit în ultima. Principalele elemente din ultima experiență sunt buzele și privirea. Ai atacat cu privirea blândă și pătrunzătoare și te-ai apărat cu buzele. Defensiva mea a fost luată prin surprindere și apoi copleșită, iar eu am fost ținut sub asediu de multe gânduri. Încă nu am coborât steagul tău din turn, atât de cruntă a fost lupta.

Tiparul este însă același. Nu există o explicație pentru ce s-a întâmplat, nu are loc o discuție. Regizorul se hotărăște brusc să oprească filmările, chiar dacă de această dată serialul are două episoade.  

Înțeleg perfect acum. Dacă te uiți la un serial nou, doar la primul episod și apoi îți dai seama că nu mai există alte episoade, ești mai puțin dezamăgit decât dacă te-ai fi uitat la două episoade. Poate uneori e mai bine să acceptăm faptul că acel serial are doar un episod, să nu provocăm regizorul să mai scoată unul. Nu aștept episodul trei, deși sunt sigur că probabil ar fi cel puțin interesant, doar mă întreb dacă să dau steagul jos. 

Despre univers și fericire

O prietenă foarte bună mi-a spus: dacă dintr-un grup de 14 oameni, 4 au înțeles ce ai avut de livrat, scopul tău a fost atins. 

Dacă din 25 de ani, 6 mi-au oferit informații relevante, am obținut ceea ce viața a avut de oferit. Astfel sunt un om câștigat. 

Ești fericit? – o întrebare pe care am primit-o de multe ori în ultima perioada. 

Au avut loc atât de multe evenimente în ultimul timp încât am hotărât să fac acest articol pentru a explica cum stau lucrurile. La cumpăna dintre ani am povestit cum anul 2016 a fost anul schimbărilor și cum anul 2017 o să fie un an bun. Mi-am influențat astfel așteptările și am atras anumite evenimente. Mai concret:

În 2015 apăruse un filmuleț pe internet cu o doamnă, consilier la primăria capitalei, care explica cum a complotat cu universul pentru arestarea lui Sorin Oprescu. Ea explică cum noi dăm lucruri universului și universul ne dă înapoi. Mai concret, prin faptul că ea plantează copaci, universul o ajută cu ce vrea ea. Cum cere lucruri de la univers? Simplu. Scrie pe o foaie de hârtie ce-și doreste, iar dacă numărul de copaci plantați este suficient dorința devine realitate. Filmulețul este atât de genial încă am scris într-o seară pe o bucată de hârtie o dorință care a devenit realitate a doua zi (Nu am plantat niciodată un copac). 

Oricât de deplasată pare povestea principală, există un gram de adevăr. De foarte multe ori atragem spre noi lucruri pozitive sau negative. Cele negative sunt foarte ușor de atras. Dacă eu mă consider o persoană slabă, care nu este luată în serios de oameni, care nu are prieteni, care nu este iubită și care nu are parte de lucruri bune, îmi reduc mult moralul. Chiar dacă am prieteni, eu nu o să-i văd pentru că m-am convins deja singur că nu-i am, chiar dacă mă iubește cineva, eu nu o să cred acest lucru, chiar dacă se ivesc oportunități eu am să le ocolesc pentru că mă consider o persoană slabă. Motivația scade foarte mult, iar eu văd lucrurile total diferit. Astfel atrag ce gândesc.

Dacă eu mă consider o persoană puternică, cu prieteni buni, iubit de persoanele din jurul meu și care cu siguranță are parte de lucruri bune în viața, o să-mi fie ușor să-mi formez un cerc de prieteni cu care să mă simt bine, o să găsesc ușor persoanele care mă iubesc și o să profit de fiecare oportunitate pe care o întâlnesc. O să am parte de lucruri pozitive, o să am încredere în mine și o să crească motivația. 

Eu am dus puțin lucrurile la extrem pentru a explica mai bine. Dacă tu îți setezi în cap că o să întâlnești marea dragoste mâine, există șanse mici să se întâmple chiar mâine și șanse mari să se întâmple pe viitor. Este foarte important să ai încredere mare în ce crezi tu că urmează să se întâmple. Lucrurile pozitive sunt puțin mai greu de atras. Acest exercițiu are efect pe termen lung și este foarte sănătos din următoarele puncte de vedere:

  • Crește încrederea pe care tu o ai în propria persoană
  • Crește motivația 
  • Te transformă într-o persoană optimistă
  • Te ajută să vezi tot timpul partea plină a paharului 
  • Te face fericit

Întăresc această poveste prin faptul că majoritatea testelor pe care angajații companiilor mari la nivel national/european/international le primesc, conțin întrebări de genul:

  • Când ești înconjurat de oameni simți un disconfort?
  • Preferi de cele mai multe ori să stai singur în casă?
  • Crezi că oamenii din jurul tău au o părere proastă despre tine?
  • Simți că nu ești apreciat în cercul tău de prieteni.
  • Lucrurile pe care le faci nu sunt apreciate de șeful tău?

Astfel cei care analizează aceste teste își dau seama ce fel de persoană ești, dacă ai încredere în tine și dacă tinzi spre succes.

Acesta este motivul pentru care mi-am făcut așteptări mari la cumpăna dintre ani, pentru a influența evenimentele. Cel mai probabil nu am avut destul de multă încredere în mine și în ce am crezut eu că urmează să se întâmple. Dar anul nu s-a terminat! (A se observa cum am terminat fraza, cu încrederea și siguranța că lucrurile o să fie bune într-un final)

Am destul de mult timp de când fac exercițiul acesta. Mă ajută să ascund ce simt, să fiu sigur pe mine, să sufăr mai puțin și să nu pun la suflet orice.

Sunt fericit? – te las pe tine cititorule să tragi concluzia.

(Articol scris pe malul de Dunăre)

Link: https://youtu.be/pL3zNfuq8bo

Emoțiile – Capitolul IV, Bucuria (Ediție Specială)

bucuria

 

Ce reprezintă bucuria pentru tine?

Trebuie să recunosc, am evitat să scriu despre bucurie.

În cercul emoțiilor, bucuria se află între extaz și seninătate. 

  • EXTAZ –  Am cunoscut mulți oameni până în prezent. Mi-am format astfel un sistem prin care oamenii sunt clasificați în mintea mea pe anumite tipologii. Fiecare om pe care îl cunosc se încadrează astfel într-o anumită tipologie. Partea interesantă a acestui sistem este dată de momentul în care cunosc un om care nu se încadrează în vreo tipologie și omul respectiv definește o noua tipologie în capul meu. Extazul este o emoție care de cele mai multe ori este provocată de oameni, în situații mai speciale ne este provocată de anumite obiecte. Oamenii din jurul nostru ne pot duce într-o stare de extaz. Dacă ai folosit vreodată expresia ”sunt în extaz”, citește următoarele rânduri. Extazul reprezintă o stare emoțională de exaltare, încântare sau de admirație profundă. Ea este poziționată în cercul emoțiilor aproape de centru pentru că este mult mai accentuată decât bucuria. Ea apare de cele mai multe ori atunci când o persoană ne impresionează, sau face un gest atât de important, încât simțim o admirație profundă pentru persoana respectivă, iar bucuria se transformă în extaz. Cel mai mare dezavantaj însă, este faptul că ne ridică foarte mult așteptările pentru persoana respectivă. Astfel, sistemul menționat mai sus, mă ajută să îmi dau seama ce fel de oameni sunt cei care mă impresionează, să nu mă las dus spre extaz, să nu am așteptări mari de la ei și să nu ajung apoi într-o stare de mâhnire, provocată de faptul că nu s-au ridicat la așteptările mele.

 

  • BUCURIE – 

 

  • SENINĂTATE – Am fost o persoană foarte agitată în ultima perioadă. Am avut parte de multe activități și am luat contact cu multe persoane diferite. Mi-am completat multe tipologii, de care am povestit mai sus. La final de aprilie am avut un teambuilding la mare, în Costinești. După ce am terminat programul acolo, am mers în Vama Veche, loc care, are un efect mai special pentru mine. Multe persoane merg acolo să se distreze, eu merg să mă relaxez, să-mi găsesc pacea. Nu mă cuprinde o stare de extaz, sau de bucurie, ci de seninătate. Am stat într-un loc liniștit pentru mine și mi-am aranjat câteva gânduri în minte. Această stare de seninătate a fost definită în acel moment de pace, liniște, odihnă și repaus. A fost un moment de liniște. În cercul emoțiilor, la polul opus, se află meditația, care de cele mai multe ori presupune concentrare și efort psihic.

 

Nu am definit în acest articol bucuria. De ce?

Bucuria este prezentă ca emoție, în viața mea, prin tine. Iar acest lucru se întâmplă doar dacă simți și tu acest lucru în momentul în care citești aceste rânduri. Mi-am dat seama că lucrurile materiale ne provoacă foarte greu, spre deloc, această emoție. Persoanele din viața noastră ne pot provoca tristețe, emoție aflată la pol opus, sau bucurie. Dacă am vorbit cu tine și am avut parte de o discuție amuzantă sau inteligentă, dacă ai participat la un training și ai plecat cu ceva interesant sau important de acolo, dacă am avut vreun aport la dezvoltarea ta, sau dacă părerea mea te-a ajutat vreodată, scopul meu a fost îndeplinit. Am transmis ceva mai departe, iar acest lucru îmi oferă mie o bucurie. Deși ceea ce am spus mai sus poate fi interpretat drept clișeu, starea pe care o avem și emoțiile pe care le trăim sunt provocate de oameni.

Asta reprezintă bucuria pentru mine.

Mulțumesc.

Emoțiile – Capitolul III, Surpriza

La cumpăna dintre ani, mulți au afirmat că anul 2016 a fost plin de surprize. Eu am să schimb puțin formularea: Anul 2016 m-a uimit, m-a surprins, m-a distras.

cercul_emotiilor

În cercul emoțiilor, surpriza se învecinează cu distragerea la dreapta și cu uimirea la stânga. Dacă plasăm aceste trei emoții pe o axă a timpului, observăm că timpul lor de reacție este diferit, surpriza durează mai mult decât uimireadistragerea durează mai mult decât surpriza. 

Cum am întâlnit eu aceste trei emoții în anul 2016?

  • UIMIRE – Pe parcursul anului 2016 am fost uimit de foarte multe ori, omul fiind principala cauză. Când cineva te uimește, practic te surprinde plăcut, printr-o schimbare de comportament sau de atitudine. Cel puțin așa am observat eu. Uimirea este o emoție care durează foarte puțin timp, iar eu o percep ca pe o constatare. ”M-a uimit ce a făcut Popescu”-am observat ce a făcut, mi-am dat seama că nu e ceva ce acest Popescu ar face în mod obișnuit, m-a surprins plăcut, am notat și merg mai departe. Fac acest lucru dacă comportamentul persoanei respective a fost unul plăcut. Dacă nu a fost plăcut voi fi vigilent, emoție care se află la pol opus și care practic se referă la un comportament atent și precaut. Vigilența apare când acel comportament poate deveni o amenințare, iar eu trebuie să fiu precaut, să previn sau să combat posibile acțiuni periculoase.
  • SURPRIZĂ – Destul de puține în acest an, dar importante pentru mine. De multe ori greșim și considerăm că unele evenimente negative sunt surprize. Surpriza este o întâmplare/acțiune pozitivă, fericită. Dacă priviți imaginea de mai sus, ea se află într-o zonă caldă a cercului, albastru fiind o culoare calmă. Uimirea ar trebui să-ti picteze un mic zâmbet pe chip, surpriza trebuie să întrețină acel zâmbet și să-l transforme într-o stare care să-ți încălzească sufletul și să-ți schimbe starea de spirit. O surpriză te face să emani fericire și îți rămâne întipărită în memorie pentru o perioadă destul de lungă. Dacă stai în acest moment și cauți în mintea ta surprize din ultima perioadă, și nu găsești nimic relevant, înseamnă că doar ți-ai creat o impresie falsă despre acele momente. Spun acest lucru deoarece la polul opus al surprizei se află anticipația, care este o formă avansată vigilență. Aceasta se manifestă în momentul în care o acțiune sau un eveniment te surprinde mai puțin plăcut, sau chiar negativ. Își face apariția de obicei prin expresii de genul „Eram sigur că nu o să fie bine”, „Știam eu”, „Ți-am spus si eu”, „Mă așteptam să se întâmple”. Practic anticipezi un moment negativ, subconștientul tău știe ce urmează, dar tu nu vrei să-ți recunoști acest lucru. Dacă ai conștientiza ce urmează, cel mai probabil ai avea o reacție înainte ca acel lucru să se întâmple. Astfel anticipația este o emoție opusă surprizei.
  • DISTRAGERE – Din punctul meu de  vedere această emoție este mai mult un fenomen. Este o surpriză exagerată. Acel moment în care cineva îți aduce un cadou, te lasă să te bucuri de el, mai scoate un cadou, te bucuri iar, și repetă procesul astfel încăt tu să nu observi. Ce să observi? Exact! Nu ai ce, pentru că ești prea încântat de cadouri. Suntem distrași prin acțiuni, întâmplări sau lucruri pozitive pentru a nu vedea un interes ascuns. Zic acest lucru pentru că la polul opus al distragerii se află interesul, acel moment în care cineva urmărește ceva, vrea să obțină ceva, și găsește un mod pozitiv prin care să vă păcălească. Astfel sunteți distrași într-un mod plăcut.

Uimit de o persoană (comportament sau atitudine pozitivă);

Vigilent față de o persoană (comportament sau atitudine negativă);

Surprins de o acțiune (un cadou frumos);

A anticipa o acțiune (un eveniment neplăcut);

Distras de o persoană (printr-un cadou frumos);

Interes față de o persoană (pentru a obține ceva).

Emoțiile – Capitolul II, Încrederea

Unde găsim încrederea?

Printre cele opt emoții principale din cercul emoțiilor, se regăsește și încrederea. Robert Plutchik a poziționat emoțiile în cerc astfel încât o emoție principală este într-o strânsă legătură cu două emoții secundare. Voi pune accent mult pe relații, astfel încât să putem contura cele trei emoții. Încrederea reprezintă punctul în care te poți baza pe un fapt, un obiect sau o persoană, fără să te gândești la consecințe.  Dacă nu avem suficientă încredere sau nici măcar nu ne gândim la noțiunea de încredere, suntem doar la nivelul de acceptare (emoție secundară), iar dacă nivelul de încredere este exagerat, astfel încât suntem dispuși să facem aproape orice, suntem la nivelul de admirație (emoție secundară). Astfel că emoția devine foarte interesantă, prin faptul că limita dintre ea și cele două emoții secundare este foarte subțire. La polul opus găsim dezgustul, care se află între plictiseală și silă.

incredere

Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă și cum se manifestă încrederea, o să folosim alt personaj fictiv – Andra, în vârstă de 21 de ani.

Când ne confruntăm cu aceste emoții?

  • Acceptare (Motivare și Încredere) – Andra este la facultate în București. Se înțelege bine cu toți colegii de grupă, ei fiind un colectiv foarte unit. La începutul anului universitar merg să țin un training de ”Motivare și Încredere” în facultatea respectivă. Printre cei 18 participanți, se află și ea. Primește cu interes informațiile pe care eu le livrez, uneori își notează în carnețel, dar nu empatizează foarte mult cu mine. În pauza de la training vine la mine și îmi pune câteva întrebări, pare foarte interesată de training, dar mai ales de modul în care poate să devină și ea trainer. Am simțit o urmă de prietenie din partea ei. Emoția prin care ea a trecut se numește acceptare, adică nu poate să aibă încredere în mine și, în același timp, nu este o persoană indiferentă față de mine, fiind un participant compliant.
  • Încredere (Public Speaking și Leadership) – La prima ediție a cursului de Public Speaking și Leadership am empatizat foarte mult cu toți participanții, astfel încât aproape toți au trecut pragul spre acceptare. Printre participanți se afla și Andra, o fată amabilă, dar foarte introvertită, cu care am interacționat absolut normal. Ea nu se simțea foarte bine, deoarece avea anumite probleme și supărări de care eu nu aveam habar. Faptul că trainerii au fost foarte deschiși la acest training, s-au apropiat mult de participanți și au povestit din experiența lor, a făcut-o pe Andra să aibă încredere în ei. Probabil și prin prisma faptului că ea avea nevoie de o astfel de apropiere în acel moment. Într-un moment mai sensibil al zilei, ea a început să ne povestească despre problemele ei de parcă ne cunoșteam de câțiva ani. A trecut de la acceptare la încredere. A spart astfel barierele și s-a deschis în fața noastră, a plâns, a povestit și a fost ascultată.
  • Admirație (Leadership) – Primul training de Leadership complex pe care-l țin în București dar și cel mai lung. A durat 11 ore fără pauză, timp în care am avut o grupă foarte bună de participanți. Am terminat cu același număr de participanți cu care am și început, lucru care nu prea se mai întâmplă în ultima vreme. La finalul trainingului vin la mine trei participanți: Andra, Ionuț și Vlad. Ionuț mă roagă să-i recomand câteva cărți bune din care să citească despre leadership. Vlad mă întreabă când și unde o să mai țin traininguri, fiind interesat și de alte teme. Andra mă întreabă dacă poate să participe la următorul meu training, cum poate să ajungă și ea trainer, unde fac voluntariat și dacă poate și ea să facă voluntariat în același loc. Din entuziasmul pe care ea l-a avut în acel moment mi-am dat seama că încrederea pe care ea o are în mine este excesivă. Puteam să fac voluntariat oriunde, să o iau după mine și să-i spun că dacă urmează anumiți pași, poate să ajungă trainer în 6 luni. Ar fi mers perfect și aș fi avut lângă mine un voluntar activ pregătit pentru orice tip de activitate. Astfel admirația depășește anumite limite pe care încrederea le impune, iar din punctul meu de vedere blochează puțin realitatea, limitând gândirea rațională a persoanei respective. De aici și tendința de a crede orice – admirație.

 

Am să discut în următoarele postări despre celelalte 6 emoții principale, după care am să vă povestesc despre alte 8 emoții pe care Plutchik nu le consideră principale, dar pe care eu le găsesc interesante. 

 

Emoțiile – Mânia

Cel mai probabil dacă eram la un training în acest moment, întrebam participanții care este diferența dintre sentiment și emoție.  Am să vă rog să vă gândiți, să fiți siguri care este diferența dintre sentiment și emoție, apoi să citiți mai departe ce am scris.

De cele mai multe ori vorbesc la traininguri de emoții, fie că e vorba de trainingul de Public Speaking, unde participanții trebuie să-și controleze emoțiile, fie că e vorba de trainingul de Leadership unde participanții trebuie să fie foarte conștienți de ele. Nu apuc însă să povestesc foarte multe despre emoții, lucru pe care probabil am să-l fac pe viitor la traininguri. Am să încerc să fac un puzzle online, folosind cele mai importante emoții descoperite de către cei mai pricepuți oameni și am să explic rolul lor în principalele traininguri pe care eu le predau.

Există mai multe clasificări ale emoțiilor, cele mai importante din punctul meu de vedere sunt cele făcute de Paul Ekman și Robert Plutchik. Dacă Paul Ekman scoate în lumină faptul că există patru emoții fundamentale ce țin de natura umană (Mânia, Frica, Tristețea, Bucuria) și care se regăsesc peste tot în lume, Robert Plutchik realizează o clasificare puțin mai interesantă a emoțiilor, lărgind cercul la propriu. El a realizat Cercul Emoțiilor, prin care ne prezintă opt emoții fundamentale (Mânie, Anticipație, Bucurie, Încredere, Frică, Surpriză, Tristețe, Dezgust), poziționate într-un mod foarte interesant, din care putem observa faptul că Frica este emoția opusă Mâniei, Surpriza este emoția opusă Anticipației, Tristețea este emoția opusă Bucuriei iar Încrederea este emoția opusă Dezgustului.

  • Mânia – Unde o găsim?

Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă și cum se manifestă mânia, o să folosim un personaj fictiv, în vârstă de 26 de ani, pe nume Robert.

În cercul emoțiilor, Plutchik face diferența dintre mânie, iritare și furie. Iritarea este o formă mai inofensivă de mânie, pe care Robert o simte mai mult ca pe un deranj, această emoție nu lasă urme clare și nici nu persistă în timp. Furia este o forma avansată de mânie, prin care Robert simte că s-a depășit o anumită limită și urmează să reacționeze. Mânia este o emoție care se află la mijloc. Robert o simte foarte clar, nu rămâne indiferent cu lucrul care i-a provocat această emoție (deci nu este iritare), dar nici nu acționează în vreun fel (deci nu este furie).

Când ne confruntăm cu aceste emoții?

  • Iritare (Public Speaking) – Robert lucrează în vânzări. Astăzi are de prezentat un produs în fața unor clienți. Nu este prima dată când Robert prezintă acest produs, deci nu îi este deloc frică, să nu mai vorbim de teroare. Din întâmplare, la această prezentare participă și Octavian, un client care a fost coleg de facultate cu Robert. La mijlocul prezentării, fiind vorba de prețul produsului pe care Robert îl prezenta, toți clienții erau foarte atenți, mai puțin Octavian. Cei doi au avut o prietenie bună în facultate, astfel Robert a avut anumite așteptări de la Octavian, privind atenția pe care acesta ar fi trebuit să o acorde pe perioada prezentării. Robert a fost deranjat, sau mai bine zis iritat de faptul că Octavian nu a fost atent la prezentarea lui. Nu a reacționat însă în vreun fel.
  • Mânie (Public Speaking) – Robert face voluntariat. În timpul liber ține traininguri pe Public Speaking. O asociație de tineret îl invită pe Robert să țină un training de 8 ore pentru membrii activi. La training Robert se descurcă foarte bine, are o grupă foarte interactivă și dornică să învețe. După două ore de training, Robert întâlnește un mic impediment, unul dintre participanți începe să se plictisească și pare să cunoască tot ce zice Robert. Însă de fiecare dată când Robert se uită la el, acesta se liniștește. Această întâmplare îl irită la început, când se întâmplă prima dată, devenind apoi ceva mai mult deoarece atitudinea participantului continuă, însă nu destul de mult încât să-l înfurie și acesta să reacționeze în vreun fel. Emoția pe care Robert o simte este mânia, îl ține minte astfel pe respectivul participant, fiind deranjat constant de atitudinea lui, fără să reacționeze în vreun fel. (Observăm astfel că prima dată apare Iritarea, apoi Mânia)
  • Furie (Public Speaking) – Robert lucrează în vânzări. El merge pentru a treia oară să negocieze o ofertă cu un client. Prima dată când a fost la clientul respectiv, acesta nu l-a băgat în seamă(Iritare). A doua oară când a fost la clientul respectiv, acesta i-a refuzat oferta deoarece nu o considera bună din punctul lui de vedere(Mânie). De data aceasta însă, Robert se pregătește foarte bine, reface oferta, urmând să-i facă clientului o propunere de nerefuzat. Clientul însă glumește pe seama lui, afirmând faptul că este prea tânăr să lucreze în vânzări, drept dovadă este refuzat pentru a treia oară de același client. Robert ajunge la limita răbdării, reacționează nervos, afirmând faptul că respectivul client nu va mai fi contactat vreodată și părăsește nervos biroul acestuia. Este momentul în care Robert simte furia, pe care o și exteriorizează.

    La polul opus al acestor trei emoții se află teroarea, frica și aprehensiunea, emoții care pot avea rol de trigger. Aprehensiunea poate provoca iritarea, frica de a se întâmpla ceva poate provoca mânia și teroarea se poate transforma foarte ușor în furie.